marți, 27 aprilie 2010

fara ritm sau rima


stateam suspendat de tavan batand cuie in cer ca sa respire stelele
ascultand an dupa an strigatul straniu al clopotelor
Tragandu-si zavoarele,lasand sa coboare asemenea unei licori
Cuvintele ce formau corpul unei incantatii.
Sunetul naturii imi aparea ca un zumzet
Incovoindu-se in durere
Spulberand orizontul in fulgi de praf si roua.
Un soldat imbracat in armura ruginita
Izbind cu glasu-i timpanul Timpului...Cu unda,sunetul atinse intr-o miscare ondulatorie,
abea sesizabila,usor aplecata,putin incordata,
Sertarul care adapostea fluturii imbracati in straie de noapte,
Miscandu-se cu frenezie,aprinsi de extaz
Apoi aruncati in intuneric ca sa nutreasca sentimente.
Incolacindu-se in maruntaie,
Sorbind fiecare spasm de durere,
Cernand gesturi lipsite de putere...compun un stol de partituri
...Atunci am reusit sa descompun sunetul
Ce se ghemuia ca sarpele pacatului in inima,
Reprimand veninul cald in san.
Atunci,doar in acel moment de alchimie,
Mi-am pironit buzele de felinarul noptii,
Arzand aripile de trupul rece.
Si am cazut in tacere..
Moliile se asezau in mormant,pe trup,pe gene;
Soapte se auzeau plangand.