miercuri, 29 decembrie 2010

autoportret :) pamflet



Sunt plin de energie şi am nevoie ca mâinile mele să fie ocupate cu ceva, să-mi muncesc corpul ca să mă simt bine în pielea mea de oaie.(zodia mea este berbec:)) ).Mă simt adesea ca un cavaler în căutarea aventurii, gata să apăr văduva şi orfanul, am o inimă mare, dar şi o furie la fel de mare! De fapt, ştiu că, cu cât presiunea este mai mare, cu atât am mai multă energie.....Se vorbeşte adesea despre un elefant într-un magazin de porţelan... Dar imaginaţi-vă puţin, eu berbecul furibund, în mijlocul farfuriilor şi al ceşcuţelor fine.Credeţi-mă, fac cât un pachiderm când e vorba de pagube!
De altfel, mi se reproşează adesea că sunt puţin greoi.Dar în fine, câteodată trebuie să recunosc că vexez oamenii împotriva voinţei mele, fără ca măcar să-mi dau seama! Ei bine, mi se spune că sunt şi candid... Şi apoi, pffff, nu-i aşa de grav dacă răcnesc o data! Cad la fel de repede precum am urcat.
Am un principiu în privinţa asta: un ordin este bun dacă vine de la mine, şi îmi place să îndeplinesc o dorinţă dacă este a mea! Egoist? Păi, poate, câteodată (nimeni nu-i perfect!). Îmi place ca, atunci când vine vorba de mine, să fie folosite cuvinte precum independenţă, autonomie şi sete de libertate.Şi, la urma urmelor, cred ca am şi alte calităţi umane!
Îmi place viaţa bună şi sunt activ, unul adevărat, care nu se plictiseşte decât la ideea că trebuie să se culce...Depinde şi cu cine....pentru că sunt activ şi pasional şi pe planul ăsta, înţelegeţi voi ce vreau să spun! Mi se spune că sunt autoritar, dar nu-i ăsta cel mai bun mijloc ca să fac ce vreau? În orice caz, dacă are cineva vreo problemă cu asta, putem să mergem să discutăm afară....

Şi o ultimă precizare pentru cei care nu mă văd decât ca pe o brută fără creier: romancierul francez Emile Zola, maestrul naturalismului, era Berbec până în măduva oaselor

joi, 2 decembrie 2010

managementul sentimentelor


am incepu sa imi numar pasii, gandurile care isi croiau armonios si haotic, in acelasi timp, un drum in ceata amintirilor, mormanul de emotii aranjate in biblioraft cu atata grija.
am pierdut de mult notiunea prezentului; inconstient ma plimb ca un somnambul in negura timpului in cautarea acelor firimituri care m-ar ajuta sa imi gasesc drumul spre casa... sa gasesc acel drum in care viata avea un scop prestabilit, un drum de la care nu s-ar fii abatut niciodata.
am pierdut sirul zilelor in care am uitat sa traiesc in prezent; am rupt margelele ce zaceau incolacite in jurul grumazului purtand in mana o singura margea...una singura care sa ma aduca inapoi acasa.
asemenea unui monah am inceput sa inod in tacere gandurile care imi macina existenta...asemenea unui calugar inchis in chilia sa mi-am inchis portile sufletului si am refuzat sa mai aud bataile inimii in usa, acele batai sacadate chemand fiinta inecata in fantasmele trecutului..da... trecutul..uneori poate fi atat de sinuos si funebru, amintiri zavorate in remuscari..ganduri..animale neimblanzite.
pana si somnul pare ca se abate de la calea sa; e teribil..sentimentul de neputinta, de imobilitate in timp si in spatiu.
nu gasesc raspuns la o acea intrebare universala adresata vazduhului poate... caci o entitate superioara nu pare sa mai auda glasul ars de atata amaraciune, de dor si lacrimi ce au curs ca focul pe chip.
o batalie impotriva unui cancer caruia nu i-am gasit leac..o boala care ne macina radacinile, ne soarbe seva si ne putrezeste in interior; imi zic sa vanez sentimentul ca sa ma simt in siguranta dar as deveni acel om de tinichea din Vrajitorul Ozz..si atunci mai bine sa fiu sclavul propriilor mele sentimente decat o umbra convietuind alaturi de celelalte mii de umbre...
ma plimb in cercuri incercand parca cu varful piciorului infinitatea..privind...asteptand...atingerea si vindecarea
p.s:adevar dezbracat de tinutele de salon dezvalunid un adevar urat si meschin
....multumiri unui prieten pt initiativa si pt titlul subiectului