miercuri, 29 decembrie 2010

autoportret :) pamflet



Sunt plin de energie şi am nevoie ca mâinile mele să fie ocupate cu ceva, să-mi muncesc corpul ca să mă simt bine în pielea mea de oaie.(zodia mea este berbec:)) ).Mă simt adesea ca un cavaler în căutarea aventurii, gata să apăr văduva şi orfanul, am o inimă mare, dar şi o furie la fel de mare! De fapt, ştiu că, cu cât presiunea este mai mare, cu atât am mai multă energie.....Se vorbeşte adesea despre un elefant într-un magazin de porţelan... Dar imaginaţi-vă puţin, eu berbecul furibund, în mijlocul farfuriilor şi al ceşcuţelor fine.Credeţi-mă, fac cât un pachiderm când e vorba de pagube!
De altfel, mi se reproşează adesea că sunt puţin greoi.Dar în fine, câteodată trebuie să recunosc că vexez oamenii împotriva voinţei mele, fără ca măcar să-mi dau seama! Ei bine, mi se spune că sunt şi candid... Şi apoi, pffff, nu-i aşa de grav dacă răcnesc o data! Cad la fel de repede precum am urcat.
Am un principiu în privinţa asta: un ordin este bun dacă vine de la mine, şi îmi place să îndeplinesc o dorinţă dacă este a mea! Egoist? Păi, poate, câteodată (nimeni nu-i perfect!). Îmi place ca, atunci când vine vorba de mine, să fie folosite cuvinte precum independenţă, autonomie şi sete de libertate.Şi, la urma urmelor, cred ca am şi alte calităţi umane!
Îmi place viaţa bună şi sunt activ, unul adevărat, care nu se plictiseşte decât la ideea că trebuie să se culce...Depinde şi cu cine....pentru că sunt activ şi pasional şi pe planul ăsta, înţelegeţi voi ce vreau să spun! Mi se spune că sunt autoritar, dar nu-i ăsta cel mai bun mijloc ca să fac ce vreau? În orice caz, dacă are cineva vreo problemă cu asta, putem să mergem să discutăm afară....

Şi o ultimă precizare pentru cei care nu mă văd decât ca pe o brută fără creier: romancierul francez Emile Zola, maestrul naturalismului, era Berbec până în măduva oaselor

joi, 2 decembrie 2010

managementul sentimentelor


am incepu sa imi numar pasii, gandurile care isi croiau armonios si haotic, in acelasi timp, un drum in ceata amintirilor, mormanul de emotii aranjate in biblioraft cu atata grija.
am pierdut de mult notiunea prezentului; inconstient ma plimb ca un somnambul in negura timpului in cautarea acelor firimituri care m-ar ajuta sa imi gasesc drumul spre casa... sa gasesc acel drum in care viata avea un scop prestabilit, un drum de la care nu s-ar fii abatut niciodata.
am pierdut sirul zilelor in care am uitat sa traiesc in prezent; am rupt margelele ce zaceau incolacite in jurul grumazului purtand in mana o singura margea...una singura care sa ma aduca inapoi acasa.
asemenea unui monah am inceput sa inod in tacere gandurile care imi macina existenta...asemenea unui calugar inchis in chilia sa mi-am inchis portile sufletului si am refuzat sa mai aud bataile inimii in usa, acele batai sacadate chemand fiinta inecata in fantasmele trecutului..da... trecutul..uneori poate fi atat de sinuos si funebru, amintiri zavorate in remuscari..ganduri..animale neimblanzite.
pana si somnul pare ca se abate de la calea sa; e teribil..sentimentul de neputinta, de imobilitate in timp si in spatiu.
nu gasesc raspuns la o acea intrebare universala adresata vazduhului poate... caci o entitate superioara nu pare sa mai auda glasul ars de atata amaraciune, de dor si lacrimi ce au curs ca focul pe chip.
o batalie impotriva unui cancer caruia nu i-am gasit leac..o boala care ne macina radacinile, ne soarbe seva si ne putrezeste in interior; imi zic sa vanez sentimentul ca sa ma simt in siguranta dar as deveni acel om de tinichea din Vrajitorul Ozz..si atunci mai bine sa fiu sclavul propriilor mele sentimente decat o umbra convietuind alaturi de celelalte mii de umbre...
ma plimb in cercuri incercand parca cu varful piciorului infinitatea..privind...asteptand...atingerea si vindecarea
p.s:adevar dezbracat de tinutele de salon dezvalunid un adevar urat si meschin
....multumiri unui prieten pt initiativa si pt titlul subiectului

duminică, 14 noiembrie 2010

back in future..déjà vu

In timp ce pictam in minte diferite momente din viata mea,alte momente importante imi erau intiparite pe retina,transmise la procesat si inmagazinat...momente care scriu istoria individului...acumulate el ajung sa ia parte la istoria omenirii si in felul acesta contribuim cu totii la memoria unversului...sa scri poate deveni o placere,un abuz in serviciu sau chiar un mic viciu...un mod de a te elibera dar si de a te expune lumii intregi...dar tacerea nu este decat o suspendare in timp si spatiu pana in momentul in care realizezi cum gravitatia se aplica pentru toate lucrurile... pana si emotiile par sa fie guvernate de aceeasi lege
Indiferent ca ne calculam fiecare miscare cu o precizie aproape mecanica,tot timpul exista acel sentiment ca ceva ne scapa din vedere,ca acel ceva,foarte important de alfel,se ascunde privirilor noastre...
Cu totii am avut macar o data in viata dorinta de a ne intoarce intr-un anumit punct si moment din viata noastra pentru a modifica anumite decizii...si pe drept cuvant o asemanare mai buna nu gasesc: viata este o tabla de sah ...luam decizii din proprie initiativa sau pentru ca am fost obligati de Fortuna sa le facem..si fie ca ne convine sau nu sa mergem inapoi si sa scriem un nou inceput e practic imposibil..asta insa nu ne restrictioneaza sa scriem un nou sfarsit.
Exista multa principii dupa care ne coordonam viata: sa iubesti si sa nu fi iubit inschimb(un risc pe care de multe ori ni-l asumam),sa speri cu riscul de a te rani,sa incerci chiar daca o sa esuezi,dar riscul trebuie sa ni-l asumam.Cele mai mari hazarduri sunt concepute in momentul in care refuzam sa aducem o miza in joc...un fel de ofranda inchinata vietii.
Diferenta se face in momentul in care ,indiferent de consecinte,accepti sa joci o partida de sah la aceasi masa cu Fortuna.
Lucruri marunte care fac lucrurile mai mari sa para insignifiante: un zambet care sa iti sarute buzele,o imbratisare cald cand esti deznadajduit,frumusetea imbracata in simplitate,incredere ca sa nu incapa indoiala,curajul necesar pentru a te cunoaste,rabdarea pentru a accepta un adevar,dragoste care sa iti umple viata...
Traim o poezie pe care nu o putem scrie sau chiar recita.La un moment dat viata ta se va aprinde intermitent in fata ochilor..asigura-te ca acel moment va merita vizionarea...

[marii visatori nu pot fi domesticiti]
ps: o incursiune in trecut presarata de multe vise...vise create pt marii visatori :)

luni, 26 iulie 2010

i am not what i am


i was a new soul in a totally new world for me...a soul with an inner fire that cannot be contained...my perception of reality was different,vibrant,creative and well,isane,bizzare...
ai simtit vreodata ca, intr'o lume in care comunicatia si mijloacele de care ea se foloseste pentru a te manipula precum o papausa cazuta in dizgratie intr'o cutie de carton,dintr-un teatru de mult uitat de vreme si prafuit de istorie,nu iti gasesti locul?ca nu apartii acestei lumi aflate intr'o continua schimbare...o lume muta..un chip uman de ceara?
sa zicem ca acest sentiment ma pandeste in fiecare zi..e ca o umbra lipita cu super glue de calcaie...oricat ai incerca nu poti sa fii un Noe al timpurilor noastre..
unii ar zice ca sufar de imaginatie debordanta...sau ca nu m'am maturizat inca..si poate asa si este..poate acesta este adevarul in plina goliciune..dar cat de placuta si fara de griji era copilaria...cat de usor puteai sa treci pragul dintre real si ireal...cunoastem cu totii acest sentiment..vara cand mergeam la bunicii,serile calduroase cand stateam si priveam cerul instelat ca si cand cineva ar fii presarat zahar pe o prajitura(yam yam sunt mare devorator de dulciuri)...iti mai aduci aminte zilele acelea cand auzeai greierii cantandu'ti seara chiar inainte ca tu sa cazi intr'un somn profund nu mai blandele raze de soare putand sa te trezeasca din reverie?
vreau sa imi amintesc de aromele din bucatarie cand ne gatea bunica..sau de iernile geroase cand simteam intepaturi in maini si picioare si bunica ne primea in casa unde ardea bland focul in soba..ce pot sa mai zic de vinul fiert cu scortisoara si portocale..ce arome si ce buchet de emotii...
o arhiva de amintiri...si toate sunt bantuite
cazi in depresie ..te ridici...mergi..cazi iar...te lasi doborat in nefiinta..visezi si iata cineva sau ceva iti spulbera visul..mereu te intrebi ce te face sa continui...care e motivul pentru care esti inca in viata??..
sunt un visator?tu cine esti?
“I have found the paradox, that if you love until it hurts, there can be no more hurt, only more love.”

sâmbătă, 26 iunie 2010

magie de o seara si inca un minut



Daca ar fi monotona, poate ca s-ar numi melopee. Daca ar avea doar chitara, am zice ca se trage din muzica psihedelica propusa de Jimi Hendrix. Daca ar avea numai vioara, am vorbi de creatiile unui Paganini modern. Pentru ca aceastea nu sunt valabile, muzica lui Yann Tiersen ar fi mai corect caracterizata ca fiind spatiala...Cosmin Navadaru
Există în muzica acestui om şi agonie, şi extaz, un fel de alchimie eliberatoare a sunetului perfect.
seară de seară nebănuitele ore căzute din orologiu îmi acompaniază tăcerea mută;se scurg printre degete ca fumul amintirilor ce nu se lasă impregnate în vârstnica memorie a universului...Seară de seară acelaşi ritm monocromatic a viselor în destrămare...începe să mi se "tocească aripa îngerească neajutată" silindu-mă astfel să "scriu cu unghiile de la mâna stângă"...(by Tudor Arghezi)...Proiecţie a unei epave de sentimente,amprente ale unor stihii ascunse în umbra anilor.
îmi descompun fiecare gând în praf de stele...şi mă joc cu ele,asemenea unui Dumnezeu ascuns în lumea lui,încercând să le dau forma perfectă prin care ele să îşi poată exprima monologul pe marea scenă a vieţii =o cutie prafuită în care zac alandala poze înrămate ale unor momente din acte ale unor opere de tragedie,comedie,dramă,satiră....Şi ca orice actor desăvârşit ,gândurile trebuie tocite bine înainte de a fi aşternute pe mii de explozii de confetii-printr-un munte de foi,decupând realitatea,creând un colaj al vieţii,tastăm la maşina de scris emoţiile dictate de ceasornicar...un dicteu automat,oprit de mici convulsii,stagnări în timp şi flash-back-uri
pe partitură signitura mea va fi dezordine mentală sau haos ordonat.Doar un vid mai desparte nebunia de visare.Şi dacă din dorinţe se nasc monştrii..oare acesta este motivul pentru care dorinţele nu se lasă a fi rostite?
inspiraţie de moment,bătută instantaneu in cuie,agăţată de perete...C'etait ici..Dela loin.Ochii împăienjeniţi deja cu vinişoare şi încărcaţi de greutatea imaginilor ce cad istovite în urma uzurii,îşi iau adio lumii,cronicarul se opreşte lăsându-şi opera abandonată pe masa de operaţii,pulsul creaţiei scade şi el,emoţiile se închid în sine ca într-un coşciug...şi totul cade adânc şi zgomotos în negura uitării.
Momentul dinaintea dimineţii este un bine meritat moment de respiro după o lungă,tenebroasă şi neadormită noapte..e un moment unic când poţi să auzi cum scrâşnesc rotiţele de la un mecanism complex şi complicat numit creier,poţi să auzi oftatul serii care îşi ia tălpăşiţa la ivirea zorilor..este momentul în care spargi bariera existentă între raţional şi iraţional,între real şi imaginar în mii de cioburi de sticlă de zahăr ars îngheţat de răsuflarea ta pe geam...tragem cortina..soare arde şi ultimele dovezi de la locul crimei
petites choses,grandes choses,choses sauvages:percez-moi le coeur!...L.Blaga
(zidesc o inima noua pt un nou inceput..prima lectie : sa respir...to be continued )

Yann Tiersen -Site Officiel

marți, 27 aprilie 2010

fara ritm sau rima


stateam suspendat de tavan batand cuie in cer ca sa respire stelele
ascultand an dupa an strigatul straniu al clopotelor
Tragandu-si zavoarele,lasand sa coboare asemenea unei licori
Cuvintele ce formau corpul unei incantatii.
Sunetul naturii imi aparea ca un zumzet
Incovoindu-se in durere
Spulberand orizontul in fulgi de praf si roua.
Un soldat imbracat in armura ruginita
Izbind cu glasu-i timpanul Timpului...Cu unda,sunetul atinse intr-o miscare ondulatorie,
abea sesizabila,usor aplecata,putin incordata,
Sertarul care adapostea fluturii imbracati in straie de noapte,
Miscandu-se cu frenezie,aprinsi de extaz
Apoi aruncati in intuneric ca sa nutreasca sentimente.
Incolacindu-se in maruntaie,
Sorbind fiecare spasm de durere,
Cernand gesturi lipsite de putere...compun un stol de partituri
...Atunci am reusit sa descompun sunetul
Ce se ghemuia ca sarpele pacatului in inima,
Reprimand veninul cald in san.
Atunci,doar in acel moment de alchimie,
Mi-am pironit buzele de felinarul noptii,
Arzand aripile de trupul rece.
Si am cazut in tacere..
Moliile se asezau in mormant,pe trup,pe gene;
Soapte se auzeau plangand.

luni, 22 martie 2010

i lead a war without end


razboiul a inceput de cand exist..si exist din momentul in care m-am nascut...si m-am nascut de ziua mea:)..si ziua mea nu este in fiecare zi..o zi a mea este o zi in care ma simt eu ..si nu alta persoana;ieri am fost altcineva..astazi cotrobai in mine sa vad unde am fugit si unde m-am ascuns.
un tel in viata nu am..o viata a mea nu am..e un haos din care nu se naste nimic..pt ca nu exista un Dumnezeu care sa creeze o lume...
"te-ai gandit macar pt o secunda cum este sa ai acel ceva pt care ai nutrit o vreme intreaga si sa il pierzi la cea mai fragila adiere de vant...acel ceva care s-ar putea sa iti redirectioneze intreg universul..si pierderea lui ar insemna sa tragi de acel fir de ata care destrama intreaga creatie??"(intrebator ma intreaba gandul)
prelingandu-se de pe degete..imi fug amintiri in minte...o minte mai inflacarata decat iadul in suprematia lui...o viata pt alta(un scop ce il port in suflet ca pe o icoana la care cad noaptea in genunchi)..frica ce imi transforma stomacul intr-un ghem hartuit de molii...frica de a pierde si amintirea a ceea ce am fost odata..un visator...acum nu mai sunt..caci visele s-au preschimbat in cosmar...si cosmarul imi tine companie noapte de noapte conturand in jurul ochilor pasi ai neadormitului somn...
Lupta este pierduta din momentul in care Tu..ca om..renunti ...renunti sa mai speri in razele de soare,de dincolo de norii greoi anuntand furtuna,care iti cladeau speranta...nu mai sunt acelasi om...pt ca am renuntat sa lupt..un lucru pe care nu o sa mi-l iert niciodata..pt ca razboiul merita tot efortul..fiecare secunda scursa din timpul meu propriu..din clepsidra manuita cu atata dibacie de Timp..fiecare nerv incordat si fiecare emotie...indoiala...??esecul??...poate ranile inca deschise("in mine se mai vorbeste si astazi despre tine??-L.Blaga)
nu mai avem nevoie de cuvinte...atunci cand emotiile nu pot fii transpuse in cuvinte..cuvintele devin doar o haina mult prea mica si stramta ca sa incapa ceea ce emotiile ar vrea sa imbrace...astfel aici imi gasesc rascrucea de drumuri si ma opresc din scris...

intrebarea agatata de perete ramane:AM PIERDUT RAZBOIUL SAU LUPTA..la orizont un card de ciori croncane in asteptarea unui raspuns...

marți, 2 martie 2010

Ciuleandra sau intrus in propria viata


"In clipele cele mai grele,tocmai atunci,omul este sortit sa ramana singur.De-abia atunci i se lamureste ca el constituie o lume separata,complicata,fara legaturi cu ceilalti oameni si restul lumii[...]Oamenii comunica intre ei prin semne conventionale si astfel si-au facut iluzia desarta ca se si inteleg[...].Tragediile ca si bucuriile cele mari omul le traieste totdeauna in deplina singuratate si de aceea cand isi simte sufletul mai sfasiat,isi simte si singuratatea mai mare"
L.Rebreanu "Ciuleandra,cap XVIII"
Timpul...un jucator veritabil pe tabla de sah alaturi de Destin si de Moarte.
Siragul de margele pe care il numim viata si pe care il atarnam de gat ca pe propria noastra spanzuratoare.Viata este un domino,o piesa de teatru(tragedie,drama,comedie,satira..numeste-o cum vrei),un dans,o calatorie,un joc de sah...asta este!un joc cu reguli necunoscute,nefabricate,nici macar gandite..dar ele exista...ca sa fie incalcate;dar si incalcatul regulii devine atunci o regula si ne rezumam astfel la reguli.Dar ce se intampla daca nu le cunoastem,daca nu ne-a fost facuta cunostinta cu ele.Iata jocul:regulile sunt pionii de pe tabla de sah...tabla de sah este viata noastra,a fiecaruia;si in aplauze sau huiduieli isi fac aparitia in scena:Nebunul sau deciziile tampe pe care le mai luam uneori in viata si pe care,de cele mai multe ori le regretam,dar despre care ne aducem aminte zambind.
Destinul,pe care in aparenta nu poti sa il inseli,isi face si el aparitia in cadru umil si plin de praf.Ai puterea sau nu sa iti schimbi destinul??Sau zarurile sunt aruncate cand te nasti..inainte sa te nasti,inainte sa fii existat macar ca si idee sau gand zburdalnic in minte cuiva..o amintire care nu da pace purtatorului..care darama mobila din minte cu lovituri de picioare..o farama de idee care se cuibareste adanc in golul obscur al creierului??Conceptul de ego,alterego si eu ma nedumireste cumplit..l-as fii numit mai simplu ego=daemon si alterego=avatar(asta ca ma perindam prin amintiri si vizualizam in fata ochilor[ca o proiectie de pe retina]doua filme foarte indragite si la care ma zgaisem seara ce tocmai si-a luat talpasita)...Sarind calul..gandul ma ucide..dap;Va prezentam Destinul,urmat in convoi de Gand sau Dominatorul..vorbeam serios cand am zis ca el ucide.Moartea este un fel de calau...isi ascute linistita coasa pana despica vantul in 4..dar nu el(Moartea este un El)ia deciziile importante.Gandul ne impinge spre marginea prapastiei..el scurteaza picioarele vietii sau o fugareste pana isi da duhul..irelevant.Gandul si Constiinta(pt cei care o au)sunt arme redutabile intr-un razboi cum este sahul.
De brat cu Destinul,ne priveste oarba Fortuna tinand intr-o mana balanta cu care ne masoara destramarea iar in cealalta Timpul captiv intr-o clepsidra.
Am creionat o metafora a ceea ce pare a fii Viata.Acum raman suspendata intre doua momente:Trecutul si un necunoscut si nebatatorit Prezent.Cotrobai frenetic in amintiri,dezbrac trecutul de toale ca sa vad unde,cum si de ce am pierdut firul margelelor..dar nu ii dau de capat;si Prezentul se scurge acum printre degete ca intr-un ciurel.Am adus ofranda marii sa imi redea viata..dar niciun raspuns...doar o claustrofoba tacere si valurile sparte de talaz.Nici Dunarea nu isi mai sporeste cantul.S-a infratit cu marea si s-a ascuns si ea in panza de ceata.
Mi-au mai ramas doar proiectii vii a ceva ce a fost si se consuma acum in prezent,macinand marginile viitorului.
Un singuratic apus imi este prieten si imi sopteste in taina,in timp ce sterge de pe chip urmele palmelor lasate de lacrimi,ca dincolo de nori si furtuna intotdeauna va fii un soare= un rasarit si un apus.

joi, 11 februarie 2010

last breath sau cum caut cuvinte moarte pe buze inerte


PROLOG= i lose...
I wanted to write about the moment when your addictions no longer hide the truth from you. When your whole life breaks down. That's the moment when you have to somehow choose what your life is going to be about.”_Chuck Palahniuk
...inima inceteaza sa mai bata din momentul in care te nasti...vorbim prin poezie,rime,iambi si troheu..pierduti printre file;gesticulam si construim o arhitectura de miscari...dansuri izvorate din emtoii,umblam in intunericul necunoasterii..o scrisoare expediata la o adresa gresita..prins intre 4 pereti..imbrancit si acuzat de anxietate si frica..Snow in Sahara
muzica pulseaza ritmul in inima ...transmite semnalul..adrenaline rush(aviz amatorilor suferinzi de hipertensiune arteriala)..Schimb rezerva stiloului si o iau de la capat...Unde am ramas??
Only tell me that you still want me here
When you wander off out there
To those hills of dust and hard winds that blow
In that dry white ocean alone
But to stand with you in a ring of fire
I'll forget the days gone by
I'll protect your body and guard your soul
From mirages in your sight
If your hopes scatter like the dust across your track
I'll be the moon that shines on your path
The sun may blind our eyes, I'll pray the skies above
For snow to fall on the sahara
Just a wish and i will cover your shoulders
With veils of silk and gold
When the shadows come and darken your heart
Leaving you with regrets so cold
If that's the only place where you can leave your doubts
I'll hold you up and be your way out
And if we burn away, I'll pray the skies above
For snow to fall on the sahara

...Un juramant...redirectionarea intregului univers..batai firave si ritmice ale inimii;o linie melodica..sacrificiul.Este oare timpul reversibil in vis sau amintiri..memorie??in jocul ielelor alungam praful si pulberea sa cada pe ele.Au pocnit colturile gurii si sufletul meu radea cu o pofta nebuneasca
"esti nebun..visezi..viata ta se numeste visare...ce te tine in viata sunt fantasme...emotiile sunt impulsuri ale nebuniei tale...si ceea ce ochii tai vad..nu se numeste nicidecum REALITATE...te lepezi de ea ca de o haina in mijlocul drumuli...tu esti nebunia creata in cele mai mici detalii..imperfecte..nepotrivite..fara conexiuni;artificii violete..noaptea=anotimpul preferat in care copilaria ta isi face de cap..necenzurat..un arbore genealogic de stele ciuruind cerul..tristetea se lipeste cu super-glue de calcaie obligand umbra la tacere..imagini rupte,culese,prelucrate si inmagzinate in imaginatie"
"daca asta inseamna nebunie cu siguranta este pe placul meu..sa simti cum te dezmembrezi si intr-un gest sa te infasori cu mainile ca sa nu pierzi mirosul,senzatia ..bataile inimii..momentul in sine.un gest disperat;dar care lasa loc amintirilor sa se cuibareasca in memoria mea ..contribuind astfel la memoria universului"

"If God had wanted me otherwise, He would have created me otherwise.”

sâmbătă, 6 februarie 2010

Pro..test2:Joaca de'a sufletele sau reversul monedei

E greu sa il concep ca fiind o placere in care imi tarasc constiinta prin mocirla.Extazul il caut la buticurile unde se vand vise la pachetel,ierburi aromate,betigase sau mai stiu eu ce...Sa iubesti inafara trupului iata un scop in viata.
O sa zici ca delirez...asta fac de o viata intreaga;dar delirul meu nu este subclasat.tu(nu TU)il numesti superficial,aberant si nelalocul lui..eu iti zic ca iti pot destrama realitatea ta creata din nimicuri cu mai putin de o pocnitura din degete.
Imbraca-te zilnic in minciuni,priveste-te in oglinda si deschide-ti cutia toracica sa vezi ce viermi iti mananca sufletul!..sau mai bine ..?!stai inchis intr-o temnita impregnata cu un miros apasator de igrasie,in care stropii de apa patrund in batai ritmice pana in maduva oaselor,in care intunericul il vei folosi pe post de plapuma seara si micile vietati pe post de martori oculari...Sa fi imbalsamat cu mirosul propriilor tale excremente(metaforic vorbind) pt ca nu ai unde in alta parte sa le depozitezi,sa fi singur si sa auzi cum gandurile scrijelesc cu unghia ascutita pe peretii cranieni nemailasandu-ti loc de odihna.Iti vei incolaci bratele in jurul trupului ca sa diminuezi senzatia de dezmembrare.Cand iti vei simti trupul slabit,cand vei putea sa iti atingi venele incolacite in jurul membrelor asemenea unor serpi care inlocuiesc sangele cu venin,cand vei striga si vei auzi drept raspuns doar ecoul izbit de zidurile temnitei...vei incuviinta cu o plecaciune de cap ca trupul tau nu mai este o unealta a placerilor..jocul de'a joaca nu mai este un joc si tu nu mai esti papusarul..esti doar umbra pasilor lasati pe nisipul clepsidrei...ATUNCI,pierdut in propria-ti rusine si goliciune iti vei ingenuchia inima si te vei ruga ca cineva,inger sau demon,sa te dezlege de trup.
Privare de libertate...iata argumentul care m-a facut sa dau glas necuvantatorului suflet.Nu are gura sa vorbeasca sau maini cu care sa deseneze gesturi..dar are un trup,un trup care ar trebui sa ii fie carja...sprijin,nu judecatorul care il condamna la moarte.
Judeca-ma!..tu cel care un moment nu ai stiut sa visezi,tu cel care nu ai stiut sa iti cobori privirea inauntrul tau si sa vezi ca exista cineva acolo care iti spunea: "Joaca suflete al meu...Joaca!Sa nu se simte Dumnezeu intemnitat in tine"(Blaga Lucian)


Je suis folle...Je m'abandonne...Mea culpa

luni, 1 februarie 2010

• nebunie lipsita de sens..e pleonasm??


nu ma intreba ce ma face sa scriu..din nou...e blog de dat cu inteligenta..deci constiinta ma impinge la pacatul de a scrie..dactilografia si de a bate intr-un ritm frenetic si asurzitor la tastatura.Nu stiu cum se numeste boala ..insomnie..nu..ahh..nu stiu daca exista o boala .dar o putem numi"boala scrisului frenetic care iti spulbera linistea noptilor"...Am o saptamana=7 zile decand nu am mai reusit sa inchid un ochi..nu..nu ochiul de la aragaz...ila inca mai arde .asteapta si el sa fie stins..nu inaite sa imi beau cafeaua..aburul emanat si caldura care te inconjoara cand sorbi o gura zdravana de cofeina este mai mult decat visare..o stagnare in neant.Incep sa imi fuga imaginile in fata ochilor..sa mi se perinde sunetele in cap..numai cuvintele nu reusesc sa le transpun pe ecran.Sunt ca o molie..inoptez in fata luminii monitorului..Tastatura asteapta sa prinda viata..si eu astept sa soseasca in statie cuvintele ...
In infima mea incercare de a seduce somnul(se pare ca nu reprezint o atractie pt el)...mi-am bagat playerul la incarcat..si am asteptat sa se aprinda luminita verde care anunta ca acesta poate fi deconectat de la sursa lui de viata.Urmeaza operatiunea player-folderul music-fisierul what on earth-melodia "Aerosmith - I Don't Want To Miss A Thing"
Reactia mea tipica: am o melodie care ma reprezinta pt un anumit moment al zilei/serii..moment al saptamanii..lunii ..al anului sau un moment din viata...muzica pt mine este egala cu vb a respira si substantivele miscare si arhitectura de miscari,gesturi,mimica,emotie,transparenta,dezmat,fara inhibiti...arta nudului..sa fi ceea ce esti..ceea ce simti..sa te pictezi in fata lumii asa cum crezi de cuviinta ca ei sa te observe..si daca ei sufera de daltonism ..nu folosi rosu sau verde in opera ta.

joi, 28 ianuarie 2010

"Omul de tinichea"_contemporan


'N minte o uzina d armament /Img violente izbucnind 'n subconshtient/Contorul prinde viatza,D sarma s agatza,O mana fara viatza./Regizori ambulantzi vandutzi p pietze ilegale./Celule stern embrionale/Maresc izvorul d coshmaruri/Tzesand 'n umbra duhovniceasca Covorul p kre sa pasheask...Haosul
Decor d vise mucegaite/Inscriptzionate p morminte.


Actori shomeri cazutzi 'n santz, Knd actul creatziei a dekzut 'n vazduh, Inlocuind atza q lantz, Marionete contorsionate fara duh.
D p buze inerte,
Kd qvinte mute,
Violete&pline d sete.
Spargandu'se 'n cioburi d zidul mintzii./Constanta(ct) d ecranare...
Aspirand din orbite/Img imbrakte 'n costume funerare/Personaje tragice 'n roluri secundare,
Comici q fetze incinerate d soare.
Stihii inshurubate 'n stihuri.Proiecteza 'n krtea vietzii..rolul p kre l'a jukt qvantul
Bisturiul disloca tendonul dintre lumea vazuta d cea ne-vazuta
Lasand sa patrunda kvalerii Apocalipsei,
Sa inchida q sange incins q foc...Pecetea vietzii

vineri, 8 ianuarie 2010

Hoinarind in amintiri


O_o ..

.mi-e greu sa trec peste praguri…intotdeauna mi-a fost greu sa le trec..singura…inca nu am invatat sa merg …iar situatiile de genul tind sa ma depaseasca.ma uit la picioare si incep sa numar pasii pe care ii fac....unu ..doi..trei si iarasi se impleticesc..cad si iarasi imi ridic privirea..mai soptesc o rugaciune si o iau de la capat...acum cateva zile am invatat si sa respir..e un lucru nou..usor creaza un disconfort....dar mai este ceva ciudat..un ticait...e ceva in piept care seamana cu un motoras...ieri seara m-a trezit si facea tic tac..exact ca un ceas..care tine in cronici degradarea noastra..hoinarind printre amintiri...am aflat ulterior ca detin si un suflet...si...am cunoscut ce inseamna si durerea,frica,singuratatea...dar nu eram singura..esenta..sufletul a stiut sa tina in brate teama ..frica...sa alunge demonii si cosmarurile...nu mai am dorinte ... le-am ingropat in anul ce tocmai a trecut..acum am scopuri ..teluri..
magia intotdeauna am inglobat-o in muzica..arta..teatru…acum caut aceasi magie in ochii oamenilor….dar …chipuri arse de amare lacrimi se infatiseza…si lumea pare sa isi traga cortina,ascunzandu-se in intunericul umbrelor..
ochii s-au adaptat foarte usor la lumina si caldura discului solar…simt prin vaz….esenta si vazul se pare ca au format o legatura tainica…
simtul tactil incepe si el sa capete o anumita autoritate...se desfata cu atingeri usoare..stangace ce-i drep...iar auzul...hmmm...auzul se interiorzeaza...se pare ca el a cunoscut lumea inaintea tuturor celorlalte simturi...vrea tacere...somnul mortii sa invaluie ceata sufleteasca...
Am urat realitatea...doare...senzatia de gol ...lipsa unui echilibru...balansul intre lamele ascutite ale calaului...
Mor si ma trezesc la viata...visez..deci mor...respir..ma trezesc la viata si din nou ma izbesc nu slow motion ci fast speed de zidul realitatii..revolta...sunt un damnat si ma complac in pozitia asta...lupt sa daram zidul Berlinului...Realitatea...


Condoleante....ar spune unii...eu zic :Somn usor

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Scotidusii liberi_Terry Pratchett


...de 3 ori crivens.o carte pt minte,inima si suflet


O poveste din LUMEA DISC. Necazuri la ferma Suferinzilor! Dinspre dealuri se revarsa cosmarurile, iar fratele mai mic al lui Tiffany Suferind a fost rapit. Ca sa-l aduca înapoi, Tiffany are o arma (de fapt, o tigaie), cartea magica a bunicii sale (ei, da, Bolile ovinelor) si prietenia Nac Mac Fulgerilor - scotidusii liberi, picteii cu piele albastra, batausi, hoti si zurbagii, care au fost surghiuniti din Tarâmul basmelor pentru betie si dezordine...

Cartea este un exemplu clasic de roman fantastic comic. Actiunea romanului "Scotidusii liberi" este plasata in "Lumea Disc" si, printr-un amestec ingenios de fantezie, actiune si umor, cartea atinge intr-un final teme mai complexe, despre natura dragostei, vise si realitate
....Bagabontu’ ăista pe Pratchett nu vrea să se lase, domne. Iar subsemnatu’ cronicar nu vrea să se lase nici el şi tot înghite fără nici un fel de jenă absolut orice scrijeleşte bătrânul Terry. Iar această activitate nu se lasă decât cu rânjete şi zâmbete ascunse, hohote abia potolite şi în general cu un sentiment de nebunie generală.
De data aceasta, se pare că a venit rândul unor scoţieni în miniatură puşi numai pe generat haos cu cât mai multă productivitate, a unei fetiţe viitoare vrăjitoare bătrână cu potenţial, a unei Regine rele cu crize de identitate şi mai ales a unui broscoi vorbitor foarte inutil în orice aventură imaginabilă. Toată această adunătură mai sus menţionată, în frunte cu Tiffany va pornit la drum în căutarea fratelui acesteia, răpit pare-se de o fiinţă cu intenţii nu-tocmai-bune şi care din când în când încearcă să cucerească lumea cu vrăjile ei.
Toate aventurile ce urmează sunt un amalgam de basme întoarse pe dos, poveşti arhicunoscute pe care nici autorii lor nu le-ar mai recunoaşte nici loviţi în cap cu o tigaie (singura armă adevărată din arsenalul bietei Tiffany) şi nebunie generală în stilul clasic al lui Pratchett. Adică ceva ce admiratorii bătrânului pişicher nu trebuie să rateze sub nici o formă iar cei ce nu-l cunosc pe nebunatic trebuie să găsească şi să citească imediat.
O recenzie de: Dan Radulescu
p.s: for a good friend ..CRIVENS