i lead a war without end

razboiul a inceput de cand exist..si exist din momentul in care m-am nascut...si m-am nascut de ziua mea:)..si ziua mea nu este in fiecare zi..o zi a mea este o zi in care ma simt eu ..si nu alta persoana;ieri am fost altcineva..astazi cotrobai in mine sa vad unde am fugit si unde m-am ascuns.

un tel in viata nu am..o viata a mea nu am..e un haos din care nu se naste nimic..pt ca nu exista un Dumnezeu care sa creeze o lume...

"te-ai gandit macar pt o secunda cum este sa ai acel ceva pt care ai nutrit o vreme intreaga si sa il pierzi la cea mai fragila adiere de vant...acel ceva care s-ar putea sa iti redirectioneze intreg universul..si pierderea lui ar insemna sa tragi de acel fir de ata care destrama intreaga creatie??"(intrebator ma intreaba gandul)

prelingandu-se de pe degete..imi fug amintiri in minte...o minte mai inflacarata decat iadul in suprematia lui...o viata pt alta(un scop ce il port in suflet ca pe o icoana la care cad noaptea in genunchi)..frica ce imi transforma stomacul intr-un ghem hartuit de molii...frica de a pierde si amintirea a ceea ce am fost odata..un visator...acum nu mai sunt..caci visele s-au preschimbat in cosmar...si cosmarul imi tine companie noapte de noapte conturand in jurul ochilor pasi ai neadormitului somn...

Lupta este pierduta din momentul in care Tu..ca om..renunti ...renunti sa mai speri in razele de soare,de dincolo de norii greoi anuntand furtuna,care iti cladeau speranta...nu mai sunt acelasi om...pt ca am renuntat sa lupt..un lucru pe care nu o sa mi-l iert niciodata..pt ca razboiul merita tot efortul..fiecare secunda scursa din timpul meu propriu..din clepsidra manuita cu atata dibacie de Timp..fiecare nerv incordat si fiecare emotie...indoiala...??esecul??...poate ranile inca deschise("in mine se mai vorbeste si astazi despre tine??-L.Blaga)

nu mai avem nevoie de cuvinte...atunci cand emotiile nu pot fii transpuse in cuvinte..cuvintele devin doar o haina mult prea mica si stramta ca sa incapa ceea ce emotiile ar vrea sa imbrace...astfel aici imi gasesc rascrucea de drumuri si ma opresc din scris...

intrebarea agatata de perete ramane:AM PIERDUT RAZBOIUL SAU LUPTA..la orizont un card de ciori croncane in asteptarea unui raspuns...

Ciuleandra sau intrus in propria viata

"In clipele cele mai grele,tocmai atunci,omul este sortit sa ramana singur.De-abia atunci i se lamureste ca el constituie o lume separata,complicata,fara legaturi cu ceilalti oameni si restul lumii[...]Oamenii comunica intre ei prin semne conventionale si astfel si-au facut iluzia desarta ca se si inteleg[...].Tragediile ca si bucuriile cele mari omul le traieste totdeauna in deplina singuratate si de aceea cand isi simte sufletul mai sfasiat,isi simte si singuratatea mai mare"
L.Rebreanu "Ciuleandra,cap XVIII"
Timpul...un jucator veritabil pe tabla de sah alaturi de Destin si de Moarte.
Siragul de margele pe care il numim viata si pe care il atarnam de gat ca pe propria noastra spanzuratoare.Viata este un domino,o piesa de teatru(tragedie,drama,comedie,satira..numeste-o cum vrei),un dans,o calatorie,un joc de sah...asta este!un joc cu reguli necunoscute,nefabricate,nici macar gandite..dar ele exista...ca sa fie incalcate;dar si incalcatul regulii devine atunci o regula si ne rezumam astfel la reguli.Dar ce se intampla daca nu le cunoastem,daca nu ne-a fost facuta cunostinta cu ele.Iata jocul:regulile sunt pionii de pe tabla de sah...tabla de sah este viata noastra,a fiecaruia;si in aplauze sau huiduieli isi fac aparitia in scena:Nebunul sau deciziile tampe pe care le mai luam uneori in viata si pe care,de cele mai multe ori le regretam,dar despre care ne aducem aminte zambind.
Destinul,pe care in aparenta nu poti sa il inseli,isi face si el aparitia in cadru umil si plin de praf.Ai puterea sau nu sa iti schimbi destinul??Sau zarurile sunt aruncate cand te nasti..inainte sa te nasti,inainte sa fii existat macar ca si idee sau gand zburdalnic in minte cuiva..o amintire care nu da pace purtatorului..care darama mobila din minte cu lovituri de picioare..o farama de idee care se cuibareste adanc in golul obscur al creierului??Conceptul de ego,alterego si eu ma nedumireste cumplit..l-as fii numit mai simplu ego=daemon si alterego=avatar(asta ca ma perindam prin amintiri si vizualizam in fata ochilor[ca o proiectie de pe retina]doua filme foarte indragite si la care ma zgaisem seara ce tocmai si-a luat talpasita)...Sarind calul..gandul ma ucide..dap;Va prezentam Destinul,urmat in convoi de Gand sau Dominatorul..vorbeam serios cand am zis ca el ucide.Moartea este un fel de calau...isi ascute linistita coasa pana despica vantul in 4..dar nu el(Moartea este un El)ia deciziile importante.Gandul ne impinge spre marginea prapastiei..el scurteaza picioarele vietii sau o fugareste pana isi da duhul..irelevant.Gandul si Constiinta(pt cei care o au)sunt arme redutabile intr-un razboi cum este sahul.
De brat cu Destinul,ne priveste oarba Fortuna tinand intr-o mana balanta cu care ne masoara destramarea iar in cealalta Timpul captiv intr-o clepsidra.
Am creionat o metafora a ceea ce pare a fii Viata.Acum raman suspendata intre doua momente:Trecutul si un necunoscut si nebatatorit Prezent.Cotrobai frenetic in amintiri,dezbrac trecutul de toale ca sa vad unde,cum si de ce am pierdut firul margelelor..dar nu ii dau de capat;si Prezentul se scurge acum printre degete ca intr-un ciurel.Am adus ofranda marii sa imi redea viata..dar niciun raspuns...doar o claustrofoba tacere si valurile sparte de talaz.Nici Dunarea nu isi mai sporeste cantul.S-a infratit cu marea si s-a ascuns si ea in panza de ceata.
Mi-au mai ramas doar proiectii vii a ceva ce a fost si se consuma acum in prezent,macinand marginile viitorului.
Un singuratic apus imi este prieten si imi sopteste in taina,in timp ce sterge de pe chip urmele palmelor lasate de lacrimi,ca dincolo de nori si furtuna intotdeauna va fii un soare= un rasarit si un apus.