sâmbătă, 10 septembrie 2011

Simfonie de toamna


...în braţele tale regină a morţii
mirosul de frunze sfărmate în palme
roiesc a lor vrajă neterminată
Pe pleoape s-aşterne mormântul tăcerii.
A ta sărutare trezeşte în mine emoţii de toamnă nestăvilite...
Crepuscul tomnatic pătat cu sânge odată cu tine un vis se stinge
Mirese create din fum şi cenuşă
Păşesc cu pasul lor apăsat
Şi cioclul înaripat le ţine trena
În negrul lor îndoliat se pierd în depărtare.
Tăcut ascult cum vântul suflă
Ecouri din trecut purtate
Şi înodate sub pervaz
Îmi picură în ceasul nopţii
Gândurile ce-au mai rămas ascunse-n colţurile minţii.
... Orice mişcare pare îngheţată pictată într-un gri bolnăvicios...
Spre o altă lume imi port paşii
Atât de trişti şi de pioşi.

duminică, 20 februarie 2011

felinare tarzii (23 de minute de vis?)


...cand sufletul imi arde in intuneric ti-as departa fantasmele de pe chip, tristetea de pe pleoape, rugina de pe buze si taina din priviri... poeti ai dansului umbrelor...

doua felinare pe o strada pustie imbratisate de fulgii de gheata presarati din abis... memorii imprastiate pe asfaltul umed si rece si cioburi ... proiectii ale micilor stele agatate cu carlige de cerul gurii vreunui urias uitat de mult in cartile prafuite cu mitologie nordica
povestea umbrelor si a celor doua felinare...batai de inimi suspendate.
focul ce ne mistuie si fumul ce il lasam in urma... un vis deghizat in umbra;
trec oameni pe strada , se uita la tine, te uiti si tu la ei, te-ntorci spre tine si vezi aceasi magie letargica ce iti inoata in priviri...auzi aceasi voce bantuita in minte ...o cacofonie de sunete din care deslusesti cu usurinta silueta vibratiilor ce te ademeneste spre visare ...contrar felinarelor ce isi inglobeaza vraja in miscarile ondulatorii ale facliilor, cu maini tremurande vantul imprastie visul intregii omeniri scufundata in negura uitarii si a derularii accelerate a timpului...

un vis pe drumuri pudrate cu praf preschimbat in pasare de noapte... o cucuvea ce isi canta cosmarul spargand vazduhul in doua... si joaca umbrele, joaca in hora de foc ...panza de paianjen atarnand pe gene..mirodenii si picturi topindu-se pe peretii
acum te simt miscandu-te, adancind visul in si mai mult mister.. vehicul spre o lume a fantasmelor, o impletitura intre constient si subconstient, intre real si ireal, tangibil si intangibil... lacrimile zeilor si praful de stele...inghetate in timp amintiri incep sa mi se prelinga pe degete, amprente de emotii si dorinte, fantome bantuind holurile inimii...
din desertul de clepsidre fasii subtiri de nisip ni se coboara in piept, cenusa salta si corbii se coboara din inaltul cerului purtandu-ne pasii spre portile Dromgradului...

dar firul se destrama, pasii ne sunt spalati de valurile marii, vantul stinge ultima unduire a facliilor captive in felinare,mirosul mirodeniilor dispare,sunetul se stinge

captusit cu umbre un vis se stinge
o alta clepsidra se sparge si alt vis se cere varsat in marele desert in care mi-am scris memoriile

" marii visatori nu pot fii domesticiti"

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

...from far far away


strigatul

© prins intre nebunie si delir....nu inteleg sa intelegi ceea ce eu nu am putut sa inteleg din totalul de nonsenuri ce mi se abat in cale..

o dorinta nerostita infinit mai mare pentru a imbraca hainele croite de cuvinte...

copilarie...adu-mi aminte ce e nemurirea
in ochii ingropati de lacrimi
privesc in dansuri si trecutul
viitoru-n
volburat se-asterne
pe pleoape se-ncovoaie somnul...
si-n jur e doar tacere

soptesc pe chipul ars de soare memorii fara duhuri,
in cercuri line se coboara
suluri de fumuri
si visul se destrama

Dorinta moare stinsa-n piept si glasul tau se pierde
...un vis sau o dorinta sunt?rostita de pe buze sterpe...

[isi da ultima suflare,scuipa pe obraz ultimele cuvinte..sub acoperamantul aripilor tale..acolo unde vantul ce bate la rascruce de drumuri nu mai poate sa imi mai zguduie temeliile,acolo unde poti atinge noaptea cerul gurii cu mana ca sa mangai stelele...teama a inceput sa imi carieze oasele ...si putrezesc intemnitat in corp...inlantuit,incatusat ..si orb si mut,straint printre straini...un STRIGAT imi este chemarea...am fost tot ce vrei tu sa fiu...clopot ce se cearta cu cerul...sfant cu aureola de tantari....devorator de pacate..toate personajele si costumele pe care viata mi le-a oferit sa le joc si sa le port...dar eu cine sunt??...UN VISATOR...ce cauta raspunsuri in cartea vietii ..]

miercuri, 29 decembrie 2010

autoportret :) pamflet



Sunt plin de energie şi am nevoie ca mâinile mele să fie ocupate cu ceva, să-mi muncesc corpul ca să mă simt bine în pielea mea de oaie.(zodia mea este berbec:)) ).Mă simt adesea ca un cavaler în căutarea aventurii, gata să apăr văduva şi orfanul, am o inimă mare, dar şi o furie la fel de mare! De fapt, ştiu că, cu cât presiunea este mai mare, cu atât am mai multă energie.....Se vorbeşte adesea despre un elefant într-un magazin de porţelan... Dar imaginaţi-vă puţin, eu berbecul furibund, în mijlocul farfuriilor şi al ceşcuţelor fine.Credeţi-mă, fac cât un pachiderm când e vorba de pagube!
De altfel, mi se reproşează adesea că sunt puţin greoi.Dar în fine, câteodată trebuie să recunosc că vexez oamenii împotriva voinţei mele, fără ca măcar să-mi dau seama! Ei bine, mi se spune că sunt şi candid... Şi apoi, pffff, nu-i aşa de grav dacă răcnesc o data! Cad la fel de repede precum am urcat.
Am un principiu în privinţa asta: un ordin este bun dacă vine de la mine, şi îmi place să îndeplinesc o dorinţă dacă este a mea! Egoist? Păi, poate, câteodată (nimeni nu-i perfect!). Îmi place ca, atunci când vine vorba de mine, să fie folosite cuvinte precum independenţă, autonomie şi sete de libertate.Şi, la urma urmelor, cred ca am şi alte calităţi umane!
Îmi place viaţa bună şi sunt activ, unul adevărat, care nu se plictiseşte decât la ideea că trebuie să se culce...Depinde şi cu cine....pentru că sunt activ şi pasional şi pe planul ăsta, înţelegeţi voi ce vreau să spun! Mi se spune că sunt autoritar, dar nu-i ăsta cel mai bun mijloc ca să fac ce vreau? În orice caz, dacă are cineva vreo problemă cu asta, putem să mergem să discutăm afară....

Şi o ultimă precizare pentru cei care nu mă văd decât ca pe o brută fără creier: romancierul francez Emile Zola, maestrul naturalismului, era Berbec până în măduva oaselor

joi, 2 decembrie 2010

managementul sentimentelor


am incepu sa imi numar pasii, gandurile care isi croiau armonios si haotic, in acelasi timp, un drum in ceata amintirilor, mormanul de emotii aranjate in biblioraft cu atata grija.
am pierdut de mult notiunea prezentului; inconstient ma plimb ca un somnambul in negura timpului in cautarea acelor firimituri care m-ar ajuta sa imi gasesc drumul spre casa... sa gasesc acel drum in care viata avea un scop prestabilit, un drum de la care nu s-ar fii abatut niciodata.
am pierdut sirul zilelor in care am uitat sa traiesc in prezent; am rupt margelele ce zaceau incolacite in jurul grumazului purtand in mana o singura margea...una singura care sa ma aduca inapoi acasa.
asemenea unui monah am inceput sa inod in tacere gandurile care imi macina existenta...asemenea unui calugar inchis in chilia sa mi-am inchis portile sufletului si am refuzat sa mai aud bataile inimii in usa, acele batai sacadate chemand fiinta inecata in fantasmele trecutului..da... trecutul..uneori poate fi atat de sinuos si funebru, amintiri zavorate in remuscari..ganduri..animale neimblanzite.
pana si somnul pare ca se abate de la calea sa; e teribil..sentimentul de neputinta, de imobilitate in timp si in spatiu.
nu gasesc raspuns la o acea intrebare universala adresata vazduhului poate... caci o entitate superioara nu pare sa mai auda glasul ars de atata amaraciune, de dor si lacrimi ce au curs ca focul pe chip.
o batalie impotriva unui cancer caruia nu i-am gasit leac..o boala care ne macina radacinile, ne soarbe seva si ne putrezeste in interior; imi zic sa vanez sentimentul ca sa ma simt in siguranta dar as deveni acel om de tinichea din Vrajitorul Ozz..si atunci mai bine sa fiu sclavul propriilor mele sentimente decat o umbra convietuind alaturi de celelalte mii de umbre...
ma plimb in cercuri incercand parca cu varful piciorului infinitatea..privind...asteptand...atingerea si vindecarea
p.s:adevar dezbracat de tinutele de salon dezvalunid un adevar urat si meschin
....multumiri unui prieten pt initiativa si pt titlul subiectului

duminică, 14 noiembrie 2010

back in future..déjà vu

In timp ce pictam in minte diferite momente din viata mea,alte momente importante imi erau intiparite pe retina,transmise la procesat si inmagazinat...momente care scriu istoria individului...acumulate el ajung sa ia parte la istoria omenirii si in felul acesta contribuim cu totii la memoria unversului...sa scri poate deveni o placere,un abuz in serviciu sau chiar un mic viciu...un mod de a te elibera dar si de a te expune lumii intregi...dar tacerea nu este decat o suspendare in timp si spatiu pana in momentul in care realizezi cum gravitatia se aplica pentru toate lucrurile... pana si emotiile par sa fie guvernate de aceeasi lege
Indiferent ca ne calculam fiecare miscare cu o precizie aproape mecanica,tot timpul exista acel sentiment ca ceva ne scapa din vedere,ca acel ceva,foarte important de alfel,se ascunde privirilor noastre...
Cu totii am avut macar o data in viata dorinta de a ne intoarce intr-un anumit punct si moment din viata noastra pentru a modifica anumite decizii...si pe drept cuvant o asemanare mai buna nu gasesc: viata este o tabla de sah ...luam decizii din proprie initiativa sau pentru ca am fost obligati de Fortuna sa le facem..si fie ca ne convine sau nu sa mergem inapoi si sa scriem un nou inceput e practic imposibil..asta insa nu ne restrictioneaza sa scriem un nou sfarsit.
Exista multa principii dupa care ne coordonam viata: sa iubesti si sa nu fi iubit inschimb(un risc pe care de multe ori ni-l asumam),sa speri cu riscul de a te rani,sa incerci chiar daca o sa esuezi,dar riscul trebuie sa ni-l asumam.Cele mai mari hazarduri sunt concepute in momentul in care refuzam sa aducem o miza in joc...un fel de ofranda inchinata vietii.
Diferenta se face in momentul in care ,indiferent de consecinte,accepti sa joci o partida de sah la aceasi masa cu Fortuna.
Lucruri marunte care fac lucrurile mai mari sa para insignifiante: un zambet care sa iti sarute buzele,o imbratisare cald cand esti deznadajduit,frumusetea imbracata in simplitate,incredere ca sa nu incapa indoiala,curajul necesar pentru a te cunoaste,rabdarea pentru a accepta un adevar,dragoste care sa iti umple viata...
Traim o poezie pe care nu o putem scrie sau chiar recita.La un moment dat viata ta se va aprinde intermitent in fata ochilor..asigura-te ca acel moment va merita vizionarea...

[marii visatori nu pot fi domesticiti]
ps: o incursiune in trecut presarata de multe vise...vise create pt marii visatori :)

luni, 26 iulie 2010

i am not what i am


i was a new soul in a totally new world for me...a soul with an inner fire that cannot be contained...my perception of reality was different,vibrant,creative and well,isane,bizzare...
ai simtit vreodata ca, intr'o lume in care comunicatia si mijloacele de care ea se foloseste pentru a te manipula precum o papausa cazuta in dizgratie intr'o cutie de carton,dintr-un teatru de mult uitat de vreme si prafuit de istorie,nu iti gasesti locul?ca nu apartii acestei lumi aflate intr'o continua schimbare...o lume muta..un chip uman de ceara?
sa zicem ca acest sentiment ma pandeste in fiecare zi..e ca o umbra lipita cu super glue de calcaie...oricat ai incerca nu poti sa fii un Noe al timpurilor noastre..
unii ar zice ca sufar de imaginatie debordanta...sau ca nu m'am maturizat inca..si poate asa si este..poate acesta este adevarul in plina goliciune..dar cat de placuta si fara de griji era copilaria...cat de usor puteai sa treci pragul dintre real si ireal...cunoastem cu totii acest sentiment..vara cand mergeam la bunicii,serile calduroase cand stateam si priveam cerul instelat ca si cand cineva ar fii presarat zahar pe o prajitura(yam yam sunt mare devorator de dulciuri)...iti mai aduci aminte zilele acelea cand auzeai greierii cantandu'ti seara chiar inainte ca tu sa cazi intr'un somn profund nu mai blandele raze de soare putand sa te trezeasca din reverie?
vreau sa imi amintesc de aromele din bucatarie cand ne gatea bunica..sau de iernile geroase cand simteam intepaturi in maini si picioare si bunica ne primea in casa unde ardea bland focul in soba..ce pot sa mai zic de vinul fiert cu scortisoara si portocale..ce arome si ce buchet de emotii...
o arhiva de amintiri...si toate sunt bantuite
cazi in depresie ..te ridici...mergi..cazi iar...te lasi doborat in nefiinta..visezi si iata cineva sau ceva iti spulbera visul..mereu te intrebi ce te face sa continui...care e motivul pentru care esti inca in viata??..
sunt un visator?tu cine esti?
“I have found the paradox, that if you love until it hurts, there can be no more hurt, only more love.”