Hoinarind in amintiri

O_o ..

.mi-e greu sa trec peste praguri…intotdeauna mi-a fost greu sa le trec..singura…inca nu am invatat sa merg …iar situatiile de genul tind sa ma depaseasca.ma uit la picioare si incep sa numar pasii pe care ii fac....unu ..doi..trei si iarasi se impleticesc..cad si iarasi imi ridic privirea..mai soptesc o rugaciune si o iau de la capat...acum cateva zile am invatat si sa respir..e un lucru nou..usor creaza un disconfort....dar mai este ceva ciudat..un ticait...e ceva in piept care seamana cu un motoras...ieri seara m-a trezit si facea tic tac..exact ca un ceas..care tine in cronici degradarea noastra..hoinarind printre amintiri...am aflat ulterior ca detin si un suflet...si...am cunoscut ce inseamna si durerea,frica,singuratatea...dar nu eram singura..esenta..sufletul a stiut sa tina in brate teama ..frica...sa alunge demonii si cosmarurile...nu mai am dorinte ... le-am ingropat in anul ce tocmai a trecut..acum am scopuri ..teluri..
magia intotdeauna am inglobat-o in muzica..arta..teatru…acum caut aceasi magie in ochii oamenilor….dar …chipuri arse de amare lacrimi se infatiseza…si lumea pare sa isi traga cortina,ascunzandu-se in intunericul umbrelor..
ochii s-au adaptat foarte usor la lumina si caldura discului solar…simt prin vaz….esenta si vazul se pare ca au format o legatura tainica…
simtul tactil incepe si el sa capete o anumita autoritate...se desfata cu atingeri usoare..stangace ce-i drep...iar auzul...hmmm...auzul se interiorzeaza...se pare ca el a cunoscut lumea inaintea tuturor celorlalte simturi...vrea tacere...somnul mortii sa invaluie ceata sufleteasca...
Am urat realitatea...doare...senzatia de gol ...lipsa unui echilibru...balansul intre lamele ascutite ale calaului...
Mor si ma trezesc la viata...visez..deci mor...respir..ma trezesc la viata si din nou ma izbesc nu slow motion ci fast speed de zidul realitatii..revolta...sunt un damnat si ma complac in pozitia asta...lupt sa daram zidul Berlinului...Realitatea...

Condoleante....ar spune unii...eu zic :Somn usor